--Zimbrul--

Zimbrul este o specie de bizon care se găseşte în Europa. Animalul a fost descris prima dată în literatura ştiinţifică de Carl Linné în 1758. A fost clasificat în 1996 ca specie în pericol.
Zimbrul este cel mai greu animal european de pe uscat. Un individ tipic are o lungime de 2,9 metri şi o înălţime de 1,9 metri, cântărind de la 300 la 920 kg. Este mai înalt, dar mai puţin masiv decât ruda sa apropiată bizonul american. De asemenea are păr mai scurt decât acesta.
Zimbrii trăiesc în păduri, având foarte puţini duşmani naturali; există doar câteva relatări din secolul al XIX-lea încoace despre atacuri din partea lupilor şi urşilor.
Zimbrii trăiesc 28 de ani în captivitate, dar în sălbăticie trăiesc mai puţin. Pot avea pui la vârste între 4 şi 20 de ani la femele şi între 6 şi 12 ani la masculi. Teritoriul bizonilor poate ocupa şi 200 km², iar unele turme preferă pajiştile şi poienile din pădure.
În Europa de Vest, zimbrii au dispărut încă din secolul al XI-lea, mai puţin în Ardennes unde au rezistat până în secolul al XIV-lea.
Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790. În estul Europei, zimbrii erau proprietatea regilor poloni, lituanieni şi ţarilor ruşi. Regele Sigismund I al Poloniei a instituit pedeapsa cu moartea pentru braconarea zimbrilor în anii 1500. Ultimul zimbru în sălbăticie a fost ucis în Polonia în 1919, iar din lume în 1927, în Caucaz.
În Europa de Vest, zimbrii au dispărut încă din secolul al XI-lea, mai puţin în Ardennes unde au rezistat până în secolul al XIV-lea.
Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790. În estul Europei, zimbrii erau proprietatea regilor poloni, lituanieni şi ţarilor ruşi. Regele Sigismund I al Poloniei a instituit pedeapsa cu moartea pentru braconarea zimbrilor în anii 1500. Ultimul zimbru în sălbăticie a fost ucis în Polonia în 1919, iar din lume în 1927, în Caucaz.
În România pot fi admiraţi în Rezervaţia Dragoş-Vodă de la Vânători Neamţ, în Rezervaţia Neagră de la Bucşani, Dâmboviţa (cea mai mare rezervaţie din România ca număr de exemplare ), la Haţeg - Slivuţ, la Grădina Zoologică din Târgovişte şi, un singur exemplar, la Grădina Zoologică din Bucureşti.
În 2000, specia număra 3600 de exemplare cu un grad mare de cosangvinitate, toate fiind descendente din doar 12 indivizi. Din acest motiv zimbrii actuali au o diversitate genetică limitată, fiind foarte vulnerabili la boli.